Cu noi ăştia 300.000 (cel puţin) de studenţi Spiru Haret cum rămâne? Se trezi Abramburica că e de porc să ai diplomă de la Spiru, legea în textul şi înţelesul ei ,mă transformă în infractor. Asta pe cale de consecinţe. Partidul, preşedintele, primarul "care este" şi alte person(u)alităţi s-au pronunţat, au dat declaraţii pompoase, au dat ultimatime, etc. . Concluzia? A rămas în coadă de peşte. Văd că Abramburica se preocupă intens de reforma în învăţământ, dar de Spiru ioc. Nimic. Bre, cucuoană, eu şi ăilalţi 299.999 de colegi ce mama dracului facem? Mai aşteptăm? Vă mai (h)gândiţi mult?

   P.S.: Bloggeraşii post-anchetatori se pare că şi-au pierdut şi ei elanul. Cum băi şi voi? Nu mai suntem nenorociţi? Nu mai e fabrică de diplome?
   P.S.2: Ăştia au impresia că ţara (cele câteva milioane de vite furajere consumatoare de emisiuni tv) uită atât de repede de un aşa circ?

   Nice country! I love Romania!

     De când s-a pornit scandalul Spiru Haret aproape că nu mai există bloguri unde să nu se discute despre acest subiect. Marea majoritate sunt revoltaţi şi îngrijoraţi de pregătirea (zic ei proastă) absolvenţilor Spiru Haret. Băi, gagiilor, înainte de a se apuca madame Abramburica de curăţenie în sistemul universitar, voi ce mama dracului aţi păzit? V-aţi trezit acum că avem probleme (noi, ca ţară), că sunt mulţi studenţi/absolvenţi de la Spiru, că USH e în afara legii, că etc. . Subiectul nu prezenta interes înainte? Posesorii de diplome nu erau la fel de bine sau prost pregătiţi? 300.000 de studenţi USH şi cel puţin dublul acestui număr de studenţi anti-USH. De unde trag concluzia că aceşti contestatari au urmat cursurile unei facultăţi acreditate. Aşa să fie oare sau e doar foamea după trafic, după urcat în topuri? M-am sictirit de tot felul de poveşti (ba pe forumuri, ba pe bloage) prin care intelectualii de week-end demonstrau cât de nepregătiţi sunt studenţii USH. Asta în comparaţie cu ei sau cu alţi studenţi ai altor facultăţi. Lor, intelectualilor făcuţi la apelul de noapte, le pun următoarea întrebare: "Acum, în acest scandal, a picat SPIRU HARET. Mâine vor intra în colimator şi alte universităţi (inclusiv unele de stat). Veţi fabrica poveşti şi despre absolvenţii acelor facultăţi? Veţi fi la fel de dezgustaţi şi de calitatea lor?".

    Vă mai aduceţi aminte de Gogul ăsta? Ei bine omul şi-a încheiat cariera politică. De vină n-a fost vreun imigrant nenorocit de nenea primar. Nici pe departe. De vină a fost radarul. Circula omul şi circula prea repede. Drept pt care fu oprit. Primul cetăţean al urbei, într-un exces de zel – tipic rrumânesc deja (o fi rrumân la origini), s-a arătat nemulţumit de impertinenţa poliţiştilor şi i-a acţionat în judecată. Dar cică nu prea se pupa statutul său de primar cu ceea ce făcu. Aşa că fu eliberat din funcţie. El primarul ales de 70% din populaţie, a fost descăunat de … radar. Pa-Pa, gagiule. Drum bun şi cale bătută. Ştiu câţiva musulmani care îl vor saluta respectuos din noua sa poziţie socială, el redevenind vecin cu cei pe care-i hulea/vâna/dezavantaja.

     Ce bine ar fi dacă astfel de lucruri ar fi posbile şi-n Rrumânica. Doar că la noi se întâmplă asta.

     De ieri şi până mâine seară e grevă printre benzinarii din Italia. Adică nu prea mai benzineşte prin Peninsulă. Ai nevoie de combustibil … ţeapă. Bine, s-a anunţat cu cel puţin o săptămână înainte că va fi grevă, dar dacă foloseşti maşina zi de zi şi mai ales dacă job-ul tău depinde de agregatele moderne cu cel puţin 4 roţi, situaţia nu e prea roz. Câtă benzină să conservi şi unde, timp de 3 zile? La mine e şi mai complicat, folosesc o maşină cu GPL şi cum distributorii de GPL îi cam număr pe degete şi în mod normal, pe timp de grevă pot spune că e criză. Norocul meu e că nu toţi benzinarii au aderat la această grevă. Cam 5 % din ei îşi văd de treabă. Printre ei şi un benzinar apropiat (care are şi GPL) de casa mea. Pot spune că-i iubesc. Pe ei, pe spărgătorii de greve. În alte condiţii poate i-aş condamna pt gestul lor dar în condiţiile actuale îi iubesc.

 

    Gata! Mi-a ajuns până peste cap de bravii mei rrumâni. Dacă există cea mai mică posibilitate de a se fute un business, bravul pământean rrumân nu se dezice şi-şi face treaba. Dacă există cea mai mică posibilitate de a întârzia o lucrare (de orice tip), bravul pământean rrumân nu se dezice şi-şi face treaba. Suntem campioni. Nu ne ia nici dracul la aceste capitole. De când sunt în Italia, am lucrat şi lucrez în continuare cu diverse comunităţi (marocani – marochini pt rotalieni, indieni, africani, albanezi, etc), dar nici un individ din altă comunitate nu-ţi poate provoca mai mulţi nervi decât cel din propria-ţi comunitate. Noi ne-am născut să încurcăm. Ne-am născut să futem oamenii, aiurea. Să întârziem orice, să stricăm orice, să distrugem orice. Ăsta e unicul nostru scop. Apoi stăm trişti şi plângem că lumea e rea. Dacă aş fi orice altceva decât rrumân, mi-aş permite să trag concluzii drastice şi să afirm că cea mai nenorocită comunitate din Italia, este cea a rrumânilor. Cum sunt român, îmi dau seama că n-ar fi fair să declar aşa ceva. Excepţii sunt, doar că nu le întâlnim. Excepţiile există şi se ascund. Aşa voi face şi eu. Promit. De azi înainte nu voi mai mişca un deget pt nici un rrumânaş, nici voluntar, nici remunerat. Sunt prea tânăr să-mi fac nervi cu toţi cocliţii ajunşi direct de la coada vacii în civilizaţie, graţie unor acorduri inter-ţări.

    Sfat pt noii veniţi în Italia: Nu vă încredeţi în rrumâni! Limitaţi-vă doar la a socializa la fel cum o faceţi şi cu alţii. Cel mult puteţi să vă pierdeţi 5 minute din viaţă, în compania lor. E maxim. N-aveţi nimic de câştigat. Ba dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu veţi pierde tot. Are sens? Nu cred. La urma urmei, am ajuns în Italia pt a scăpa (mulţi, cel puţin teoretic) de meltenismul mioriţic şi de tot ce se mişcă prost în ţara noastră. Ce rost are să te bagi fix în ceea ce ai lăsat în urmă?

     P.S.: Pt frustraţii patrioţi: Înainte de a-mi sări la jugulară, ca un câine turbat, daţi-mi 5 (cinci) exemple de cazuri în care conaţionalii voştri v-au sărit în ajutor. Atenţie, conaţionalii care teoretic v-au ajutat nu trebuie să facă parte din familie (deci excluse rudele de orice grad) şi nici cei alături de care aţi ajuns în Italia.   

 

    Ţara noastră exportă creiere. Ţara noastră a exasperat lumea cu câtă tehnologie nouă dă aproape zilnic. Ţara noastră este recunoscută pe plan mondial pt IQ-ul periculos de mare al cetăţenilor. Practic în România există doar genii şi genialitate. La robinet curge cultură, la televiziune avem cultură, în parc se recită poezii şi nu se joacă table ca în alte ţări. Ştiind toate astea, România a ajuns la concluzia că are nevoie de sport, deoarece prea ne-am gârbovit cu ţinuta asta intelectuală. România are nevoie de sportivi. România are nevoie de Max Nicu. Max Nicu este un star. Un fotbalist născut şi crescut în Germania dar care poate şi trebuie să joace pt România. România are nevoie de sport nu de cultură. Aşa că România a avut de ales: Îi dă cetăţenie lui Max Nicu sau lui Alexandru Vakulovski. Cum Vakulovski este scriitor şi din ăştia avem cu sutele pe metru pătrat, era evident că va câştiga Max Nicu. Forza România! 

    Sâmbătă seară, la meciul România-Serbia, celebrul Max Nicu îi va dedica un gol lui Vakulovski şi suporterii vor scuipa cojile seminţelor în cornetele făcute din paginile cărţilor scrise de Vakulovski. Toate astea pt a nu trăda sângele de intelectual care curge în corpul oricărui rrumân. 

    Cu ceva timp în urmă, un site românesc a pornit o campanie de discreditare (?), de dezvăluire ale personajelor din asociaţionismul rrumânesc din Italia – Cartea neagră a asociaţiilor rrumâneşti din Italia. Am intervenit pe acel site spunându-le administratorilor că există o lipsă crasă de obiectivitate în ancheta lor, de altfel utilă în linii mari. Ei au considerat că sunt dobitoc şi m-au banat. Decizia lor, site-ul lor, casa lor, regulile lor. Lista de pe acel site pute şi acum (ca şi la origini) de un subiectivism cras, deja agasant. Adică nenorociţii prezentaţi sunt strict cei ce la un moment dat au intrat în conflict cu o altă tabără. În zilele noastre, alţi Gogi, au creat şi ei un site. Asemănător cu cel prezentat mai sus doar că lista lor cuprinde fix cealaltă tabără. Nici aici nu poate fi vorba de obiectivism, neutralism şi corectitudine. Aşa se face că la o scurtă privire descoperim că mediul asociaţionistic rrumânesc este unul infect, plin de neisprăviţi şi de … nenorociţi. 2 tabere cu aceeaşi croială, cel puţin în accepţiunea unora. Ce este deranjant e că nici un admin de pe cele 2 site-uri nu-şi dezvăluie identitatea. OK, am înţeles, voi sunteţi justiţiarii diasporei rrumâne dar concret cine dracu’ sunteţi? N-aveţi şi voi o identitate? Vă aşteptaţi ca pulimea să pună botul negreşit la dosariadele voastre fără a şti măcar cele mai minime detalii cu privire la identitate voastră ca şi vieţuitoare pe această planetă? Se pare că pe această premiză merg cele 2 site-uri justiţiare. Doar că această mascaradă între cele 2 tabere (în concepţia mea se fac ambele vinovate de răspândirea acestui aer grotesc) este obositoare. Când au atâtea lucruri de făcut (strict conform statuturilor lor) ei preferă bălăcăreala publică. Se pare că singurul scop existenţial al multor participanţi în asociaţionismul rrumânesc din Italia este ăsta. Şi noi care aşteptam să duceţi barca la liman, să ne schimbăm imaginea şi situaţia cu ajutorul vostru. Ce fraieri!

  Sunt puţini rrumâni care şi-au exprimat îngrijorarea la auzul sentinţei din cazul Mailat. Foarte puţini (numărul lor poate fi arătat şi pe mâna ciungului Ciprian C., cel mai căutat posibil infractor) au fost jurnaliştii rrumâni care au scris despre acest caz. De obicei şi unii şi alţii (şi rrumânii simpli şi jurnaliştii rrumâni) au fost priviţi fără interes sau cu un oarecare dispreţ de restul vieţuitoarelor ce formează comunitatea noastră. Azi, Jurnalul Naţional, scrie (poate pt prima dată) despre Mailat. Mediatizatul, obositorul şi absurdul caz Loyos-Racz este strâns legat de Mailat. Dar nu prin teoriile emise de analfabeţii ce formează justiţia italiană (şi nu exagerez deloc când spun asta) ci prin simplul fapt că în justiţia penisulară, cel puţin la capitolul imigraţie infracţională, putem vorbi deja de 2 ere. Cea ante-Mailat şi post-Mailat. Dacă în perioada ante-Mailat justiţia italiană făcea sex cu drepturile omului şi constituţia europeană nu pot garanta dar pot garanta că acest lucru se petrece în era post-Mailat. Mailat a reprezentat semnalul că în cazul imigranţilor se poate orice. Abuzurile şi erorile aparatului poliţienesc şi justiţiar penisular sunt privite ca un spectacol. Dar unul grotesc, ci unul firesc. Marea acoperire a Italiei o reprezintă preocuparea umanităţii pt criza economică actuală. Asta ar fi explicaţia pt care U.E. şi alte foruri reglementate să vegheze pt respectarea justiţie şi a drepturilor omului stau cu ochii închişi. Ar mai fi şi lipsa de reacţie a reprezentanţilor rrumâni de pretutindeni. Dar aici am convenit că nu putem avea pretenţii. Masa formată din lideri făcuţi la apelul de noapte este intens preocupată de noile şi viitoarele alegeri ale politichiei (mondiale, europene, locale, etc) şi menţinerea abuzivă a unor ţigani cu cetăţenie rrumână nu pot fi puncte de interes pe agenda lor. 

    În era post-Mailat singurii cetăţeni care pot declara că se simt în nesiguranţă, în Italia, sunt … străinii. Rrumâni, albanezi, marocani, africani, etc.. Italia este ţara unde poţi putrezi în puşcărie DOAR pe baza mărturiei unei handicapate, a unei puştoaice şi în general a oricărei vieţuitoare peninsulare. Orice probă sau lipsa ei (mai ales) sunt anulate de declaraţiile … martorilor. Deciziile justiţiarilor italieni nu pot fi comparate cu sistemele justiţiare contemporane ci cel mult cu cele de pe vremea principatelor medievale. Logica lor este în concordanţă cu acele vremi. Toate astea se petrec în era post-Mailat, în mileniul 3, anul de graţie 2009, într-una din cele mai dezvolatate şi civilizate (cândva) ţări din (I)Europa – Italia.